Stephan Ludwig Roth
Un
martir al Transilvaniei
Născut
la Mediaş, a urmat studiile liceale la Sibiu şi cele superioare, de teologie,
la Tübingen. Suplimentar a urmat cursuri de fizică, chimie, matematică,
psihologie şi pedagogie. La 4 iulie 1820 a obţinut titlul de doctor al
universităţii din Tübingen, susţinând o teza revoluţionară pentru vremea aceea,
“Esenţa statutului”. Din 1818 până în 1820, fost colaborator al pedagogului
elveţian Johann Heinrich Pestalozzi, la şcoala specială de la Yverdon, unde
şi-a însuşit ideile iluminismului, dar
şi teză modernă atunci a „egalităţii
limbilor şi naţionalităţilor”.
Întors în Transilvania,
Stephan Ludwig Roth a intrat în învăţământ, fiind numit profesor şi director al
liceului săsesc din Mediaş. A fost înlăturat din învăţământ (1834) pentru convingerile
sale. La sugestia lui Roth, în programa de învăţământ
au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica şi muzica. Apoi a
devenit pastor. Aşa a cunoscut
problemele ţărănimii, a a sărăciei. A susţinut, în scrierile sale, o mulţime de
soluţii pentru eficientizarea agriculturii, cum ar fi comasarea suprafeţelor
agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor
industriale, introducerea plugului de fier, înfiinţarea de ferme-model, dar şi
construcţia de drumuri sau căi ferate.
În
1842, Dieta de la Cluj era procupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba
maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine.
Revoltat, Roth a scris în celebra broşură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der
Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de
a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea
maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în
contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o
înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.”.
Stephan
Ludwig Roth a participat şi la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848
unde a văzut hotărârea zecilor de mii de ţărani da a
sfărâma lanţurile iobăgiei şi de a cere drepturi politice pentru români. Articolul
lui Stephan Roth despe Adunarea de la Blaj, purta titlul semnificativ, „Die
Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la Blaj),
nefolosind termenul uzual german pe atunci, "Walachen" pentru
"români".
Când
Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea Transilvaniei cu Ungaria,
ignorând revendicările şi voinţa românilor majoritari în Transilvania, lui Roth
i se părea „periclitată însăși existența națională a sașilor”. Într-o
scrisoare adresată lui George Bariţiu, din 20 martie 1848, Roth sublinia: „Pentru
mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare,
iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea
maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.
În
21 octombrie 1848, Roth a fost numit în Comitetul de Pacificaţie de la Sibiu,
din care făcea parte şi mitropolitul Şaguna, şi apoi comisar imperial plenipotenţiar
în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăţie, egalitate în drepturi, desfiinţarea
iobăgiei fără răscumpărare plătită de ţărani, fără jafuri şi spânzurători. Împreună cu protopopul Mediaşului, Ştefan Moldovan,
a dispus încetarea obligaţiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona
Târnavelor.
În
faţa terorii dezlănţuite, chipurile în numele unei revoluţii, se comite primul
genocid din Europa modernă – peste 40.000 de români sunt asasinaţi. Stephan
Roth este arestat în 21 aprilie 1849 şi
condamnat la moarte prin împuşcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor
de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, deşi era văduv cu cinci copii minori.
Sentinţa a fost executată la trei ore după pronunţare.
kind regards, mit freundlichen Grüßen
Octavian Căpăţină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu